Cele mai multe pompe de căldură care dezamăgesc nu sunt aparate proaste. Sunt aparate potrivite pentru altă casă decât cea în care au ajuns. Alegerea se face aproape mereu după un singur număr, puterea în kilowați, deși performanța reală depinde de trei mărimi care se condiționează reciproc: puterea la temperatura exterioară de calcul, coeficientul de performanță la regimul în care va lucra efectiv aparatul și temperatura de tur pe care o cere sistemul de distribuție din casă.
Ordinea corectă a deciziilor este inversă față de cea din majoritatea ofertelor. Se pleacă de la casă, nu de la aparat.
Necesarul de căldură: cifra de la care pornește tot
Necesarul termic al unei locuințe se calculează, nu se estimează după suprafață. Regula de buzunar cu atâția wați pe metru pătrat producea rezultate acceptabile pe vremea centralelor pe gaz supradimensionate, unde o eroare de treizeci la sută costa doar puțin gaz în plus. La o pompă de căldură, aceeași eroare costă mult mai mult, în ambele direcții.
Un calcul serios ține cont de suprafața și structura fiecărui perete exterior, de tâmplărie și de tipul de geam, de izolația planșeului spre pod și spre subsol, de infiltrații și de temperatura exterioară de calcul a localității. Aceasta din urmă diferă sensibil pe teritoriul țării: o casă din Dobrogea și una identică din depresiunile intramontane ajung la necesar diferit, iar valoarea se ia din normativele de proiectare pentru localitatea respectivă, nu dintr-o medie națională.
Cine face renovare energetică ar trebui să calculeze necesarul după lucrări, nu înainte. Anveloparea făcută la un an după montarea pompei transformă un aparat corect ales într-unul supradimensionat.
Ce înseamnă de fapt supradimensionarea la o pompă de căldură
La un aparat cu compresor cu turație fixă, supradimensionarea produce ciclare: pompa pornește, atinge repede setpointul, se oprește, temperatura scade, pornește din nou. Fiecare pornire consumă disproporționat și uzează compresorul. Un aparat care face zece-cincisprezece porniri pe oră într-o zi blândă de toamnă are o problemă de dimensionare, nu de reglaj.
Aparatele cu inverter modulează, deci tolerează mai bine excesul de putere, dar și ele au o limită inferioară de modulare, tipic în jur de un sfert sau o treime din puterea nominală. Sub acel prag ciclează la fel. Iar ziua în care pompa lucrează la putere minimă nu este excepția, ci majoritatea sezonului: temperatura de calcul apare câteva zile pe an, restul iernii casa cere jumătate sau mai puțin.
Subdimensionarea are efecte diferite și adesea mai puțin grave decât se crede. O pompă puțin mică acoperă marea parte a sezonului și lasă rezistența electrică de rezervă să intervină în cele mai reci zile. Costul acelor ore de rezistență este mic dacă sunt puține. Problema apare când sunt multe: atunci factura crește vizibil, iar avantajul pompei se erodează. Un punct de bivalență în jurul valorii de minus cinci până la minus șapte grade este un compromis des folosit; sub el, rezistența sau o sursă auxiliară completează.
COP, SCOP și de ce cifra de pe etichetă induce în eroare
COP este raportul dintre căldura livrată și energia electrică consumată, măsurat într-un punct de funcționare precis. Valoarea afișată mare pe broșuri este de regulă cea măsurată la aer exterior de plus șapte grade și tur de treizeci și cinci de grade — un regim de primăvară cu încălzire în pardoseală. Aceeași pompă, la minus șapte afară și cincizeci și cinci de grade pe tur, are un COP mult mai mic.
De aceea contează două lucruri când citiți o fișă tehnică:
- tabelul complet de performanță, cu puterea și COP-ul la mai multe combinații de temperatură exterioară și tur, nu doar valoarea de vârf;
- SCOP-ul pentru zona climatică relevantă și pentru aplicația potrivită — există valori separate pentru aplicație de temperatură joasă și medie, iar compararea unei valori de temperatură joasă cu una de temperatură medie duce la concluzii false.
Regula practică pe care merită să o rețineți: fiecare grad în minus pe temperatura de tur aduce aproximativ două-trei procente de eficiență în plus. Diferența dintre a lucra la treizeci și cinci și la cincizeci și cinci de grade este de ordinul unei treimi din consumul anual. Acesta este motivul pentru care întrebarea despre emițători precede întrebarea despre aparat.
Temperatura de tur: unde se câștigă sau se pierde investiția
Pardoseala încălzită lucrează confortabil la treizeci până la treizeci și cinci de grade. Ventiloconvectoarele, la treizeci și cinci până la patruzeci și cinci. Radiatoarele clasice, dimensionate în trecut pentru o centrală pe gaz, cer adesea șaptezeci. Între aceste extreme se află diferența dintre o pompă care se justifică economic și una care nu.
Există soluții intermediare, care nu presupun spargerea șapelor: mărirea radiatoarelor existente, înlocuirea celor din camerele critice cu modele cu suprafață mai mare sau cu ventiloconvectoare, plus izolarea care scade necesarul și implicit temperatura de tur necesară. Situațiile în care schema veche merge ca atare sunt reale, dar au condiții precise.
Un alt element care se ignoră: curba de reglaj după temperatura exterioară. O pompă lăsată cu tur fix la cincizeci de grade toată iarna consumă inutil în lunile blânde. Reglată pe o curbă care coboară turul când afară e cald, aceeași instalație câștigă procente bune fără nicio investiție.
Ce mai verifici înainte de a semna
Câteva lucruri care se decid greu după montaj:
- Nivelul de zgomot și amplasarea unității exterioare. Valoarea din fișă este măsurată în condiții standard; la fața locului contează distanța până la ferestrele vecinilor, reflexiile în calcan și modul de prindere pe perete sau pe postament. Un aparat montat sub dormitorul vecinului produce conflicte, indiferent de decibelii declarați.
- Degivrarea. În România, intervalul cel mai neplăcut este între zero și plus cinci grade cu umiditate mare, când bateria exterioară se brumează des. Contează cât de des degivrează aparatul și dacă are evacuare pentru condens, cu traseu care nu îngheață.
- Agentul frigorific. Cantitatea și tipul influențează obligațiile de verificare periodică și disponibilitatea pe termen lung.
- Puterea electrică absorbită la pornire și tipul de alimentare, monofazat sau trifazat, corelate cu puterea aprobată la branșament.
- Volumul tampon. Multe instalații cu radiatoare au nevoie de un vas tampon sau de un separator hidraulic pentru a asigura debitul minim și a limita ciclarea.
Comparația economică cu soluția pe care o înlocuiți se face pe consum anual estimat, nu pe COP nominal, și ține cont de tariful electric contractat; punctele de comparație sunt detaliate în analiza dintre pompă de căldură și centrală pe gaz. Dacă bugetul acoperă o singură investiție în acest an, ordinea în care se fac lucrările contează mai mult decât pare, iar argumentele pentru fiecare variantă sunt puse față în față în materialul despre ce investiție are sens mai întâi într-o locuință.
Ultimul sfat este cel mai puțin spectaculos: cereți calculul de necesar în scris, cu ipotezele la vedere, și tabelul de performanță al aparatului propus la temperaturile reale de lucru. Un instalator care le furnizează fără ezitare a făcut deja jumătate din treabă; unul care răspunde doar cu o putere rotundă și un preț vinde un aparat, nu o soluție de încălzire. Pentru dimensionarea propriu-zisă și pentru proiectul instalației, apelați la un inginer instalații sau la un proiectant autorizat — costul unui calcul corect este o fracțiune din costul unei pompe alese greșit.
