Cine urmărește zilnic prețul de pe piața pentru ziua următoare a observat probabil un tipar ciudat: în zilele cu vânt puternic sau cu soare din plin, cotațiile orare pot scădea brusc, uneori chiar sub zero, pentru ca apoi, la câteva ore distanță, să urce vertiginos când producția regenerabilă dispare la fel de repede cum a apărut. Nu este o defecțiune a pieței, ci exact modul în care aceasta a fost gândită să funcționeze atunci când o parte tot mai mare din mixul energetic vine din surse pe care nu le putem porni și opri după bunul plac.
Energia eoliană și cea solară au un avantaj economic uriaș – costul lor marginal de producție este aproape nul, pentru că vântul și soarele nu se plătesc. Asta le împinge mereu în fața cozii atunci când operatorii de piață aleg ce centrale intră în funcțiune, un mecanism cunoscut sub numele de ordine de merit. Problema e că disponibilitatea lor nu ține cont de cerere. O centrală pe gaz poate fi pornită exact atunci când e nevoie de ea; un parc eolian produce cât permite vremea, indiferent dacă e miezul nopții, cu cerere minimă, sau ora de vârf de seară.
Mecanismul din spatele salturilor de preț
Volatilitatea apare din chiar această nepotrivire dintre momentul producției și momentul consumului. Când vântul bate puternic noaptea, într-un interval în care industria stă oprită și oamenii dorm, oferta de energie ieftină poate depăși cu mult cererea reală. Rezultatul sunt prețuri foarte scăzute, uneori negative, pentru că unele centrale convenționale preferă să plătească pentru a rămâne conectate la rețea decât să suporte costul unei opriri și reporniri. La polul opus, o seară de vară fără vânt și cu cer parțial înnorat, exact în intervalul în care aparatele de aer condiționat trag din plin, poate obliga sistemul să apeleze la centrale de vârf, mult mai scumpe, iar prețul orar sare vizibil.
Acest joc dintre extreme se vede cel mai clar dacă analizezi felul în care se formează prețul la energie electrică zi de zi pe bursă, unde fiecare oră capătă propria valoare de echilibru între ofertă și cerere. Cu cât ponderea regenerabilelor intermitente crește în mix, cu atât aceste diferențe orare devin mai pronunțate, iar prognoza meteo ajunge, practic, un instrument de tranzacționare la fel de important ca prognoza de consum.
Flexibilitatea, ingredientul care lipsește adesea
Piața poate absorbi o parte semnificativă din această variabilitate, dar numai dacă există suficientă flexibilitate în sistem. Asta înseamnă capacități de stocare care se încarcă atunci când energia e ieftină și livrează atunci când devine scumpă, interconectări solide cu țările vecine prin care surplusul dintr-o zonă poate ajunge acolo unde e nevoie, și un consum care poate fi mutat în timp – fabrici care își programează procesele energointensive în orele cu producție regenerabilă abundentă, de exemplu. Fără astfel de mecanisme, fiecare rafală de vânt neprevăzută sau fiecare front noros care trece peste un parc fotovoltaic se transformă direct în salturi de preț.
Aici intră în discuție și modernizarea infrastructurii de distribuție, pentru că o rețea capabilă să comunice în timp real cu sursele de producție și cu punctele de consum poate absorbi mult mai ușor fluctuațiile decât una construită acum câteva decenii pentru un flux de energie unidirecțional. O rețea electrică inteligentă poate redirecționa automat energia, poate semnaliza consumatorilor mari când e momentul optim să tragă din rețea și poate reduce, cel puțin parțial, amplitudinea acestor vârfuri de preț.
Ce înseamnă asta pentru cei care plătesc factura
Pentru consumatorul casnic cu preț fix, volatilitatea de pe piața angro rămâne mai degrabă invizibilă zi de zi, pentru că furnizorul o gestionează în spate, prin contracte de acoperire încheiate din timp. Dar pentru companiile care cumpără la preț variabil sau care își optimizează consumul, aceste fluctuații orare pot fi transformate într-un avantaj real – mutarea proceselor de producție în intervalele ieftine poate reduce semnificativ costul cu energia pe termen lung. Iar pe măsură ce tot mai multe piețe europene, România inclusă, își cresc ponderea de regenerabile, priceperea de a citi și anticipa aceste variații de preț devine, treptat, o competență la fel de valoroasă ca negocierea unui contract bun cu furnizorul.
Pe termen mediu, soluția nu stă în renunțarea la eolian și solar, ci în construirea, în paralel, a capacităților de stocare și a flexibilității de care sistemul are nevoie pentru a digera producția lor neregulată – un proces care este deja în plină desfășurare, chiar dacă rezultatele lui se văd abia treptat, sezon după sezon.
