Nu toate orele din zi costă la fel pentru o companie industrială. Chiar și acolo unde prețul contractat este unul fix pe kilowatt-oră, structura reală a costurilor de energie ale unei fabrici este puternic influențată de momentul din zi în care are loc consumul — iar companiile care ignoră acest aspect plătesc, de multe ori, mai mult decât ar trebui, fără să realizeze de unde vine diferența.
De ce contează, de fapt, ora la care consumi
Prețul energiei electrice pe piața angro variază de-a lungul zilei în funcție de cerere și de structura producției disponibile în acel moment. În orele de dimineață și de seară, când cererea este mare și producția din surse regenerabile variabile, în special solară, este mai mică sau absentă, prețurile tind să crească. La prânz, atunci când producția solară este la maxim, prețurile pot scădea semnificativ, uneori chiar aproape de zero în zilele foarte însorite. Această variație se reflectă, direct sau indirect, în structura de cost din spatele oricărui contract de furnizare, chiar și în cele cu preț fix, unde furnizorul include în calculul prețului mediu costul de a acoperi consumul clientului în orele scumpe.
Pentru companiile cu contracte pe piața spot sau cu componente variabile legate de prețul orar, efectul este și mai direct: aceeași cantitate de energie poate costa de câteva ori mai mult dacă este consumată în orele de vârf față de orele de gol de sarcină din timpul nopții sau de la mijlocul zilei, în perioadele însorite.
Cum arată, concret, un profil de consum costisitor
O fabrică care pornește liniile de producție dimineața devreme, exact în intervalul în care cererea națională este la vârf, și le oprește seara, în celălalt interval scump al zilei, are un profil de consum mult mai costisitor decât una care își organizează schimburile astfel încât o parte semnificativă a producției să aibă loc în orele de gol de sarcină. Diferența nu ține neapărat de câtă energie consumă în total fiecare fabrică, ci de când anume o consumă.
Acest aspect este strâns legat de mecanismele de demand response, unde companiile sunt de fapt recompensate financiar pentru a-și reduce sau deplasa consumul exact în momentele critice pentru rețea — momente care, în mare parte, se suprapun cu orele de vârf de preț. Pentru multe companii, primul pas practic nu este neapărat înscrierea într-un astfel de program, ci pur și simplu o analiză internă: care procese pot fi mutate în afara orelor de vârf, fără impact asupra livrărilor sau calității producției.
Ce pot face fabricile pentru a reduce expunerea la orele scumpe
Deplasarea în timp a proceselor care nu depind strict de un orar fix — încărcarea depozitelor frigorifice, funcționarea compresoarelor de aer pentru rezervoare tampon, unele operațiuni de curățare sau de mentenanță — este, de regulă, primul pas, pentru că nu necesită investiții semnificative, ci doar o replanificare a operațiunilor zilnice. Un pas ceva mai avansat este stocarea energiei sau a produselor intermediare, astfel încât fabrica să poată „cumpăra” mai multă energie în orele ieftine și să funcționeze din acest stoc în orele scumpe.
Pentru a lua decizii bune în această privință, este esențial să înțelegi corect cum se formează prețul la energie electrică pe parcursul unei zile, pentru că fără acest context, orice discuție despre replanificarea consumului rămâne teoretică. Companiile care reușesc să-și mute chiar și 10-15% din consum din orele de vârf spre orele mai ieftine observă, de regulă, o reducere vizibilă a facturii lunare, fără să fi schimbat cu nimic volumul total de energie consumat.
