Sari la conținut
Etichetarea energetică a aparatelor electrocasnice: ce spun clasele A-G după revizuire
Foto: Thomas Lin / Pexels
Reglementări

Etichetarea energetică a aparatelor electrocasnice: ce spun clasele A-G după revizuire

Cine a intrat într-un magazin de electrocasnice după 2021 a observat probabil o ciudățenie: frigidere care în urmă cu câțiva ani se lăudau cu clasa A+++ apăruseră brusc încadrate în clasa E sau F. Aparatele nu deveniseră peste noapte mai risipitoare. Se schimbase scara.

Povestea acestei schimbări explică destul de bine cum funcționează reglementarea europeană atunci când propriul ei succes o obligă să se reinventeze. Eticheta energetică introdusă în anii nouăzeci a funcționat exact cum se dorea: producătorii au concurat pe eficiență, iar consumatorii au învățat să caute litera potrivită. Problema a apărut când aproape toate produsele de pe raft ajunseseră în vârful scării.

De ce nu mai mergeau plusurile

Când clasa A a devenit insuficientă pentru a diferenția produsele, s-au adăugat A+, apoi A++, apoi A+++. Rezultatul a fost o scară din ce în ce mai greu de citit. Diferența dintre A+ și A++ nu spunea nimic intuitiv, iar în unele categorii clasele inferioare rămăseseră complet goale, fără niciun produs pe piață. Eticheta își pierduse funcția de instrument de comparație rapidă.

Studiile de comportament au arătat și un efect secundar interesant: cumpărătorii percepeau A+ ca fiind foarte aproape de vârf, deși în realitate era o clasă mediocră în raport cu oferta existentă. Semnalul de preț devenise înșelător.

Soluția adoptată a fost revenirea la o scară simplă, de la A la G, cu praguri recalibrate astfel încât clasa A să rămână, la momentul introducerii, practic goală. Ideea este ca ea să fie ocupată abia de generațiile viitoare de aparate, lăsând loc de progres pentru mulți ani fără o nouă rescalare.

Ce citești pe eticheta actuală

Structura vizuală a rămas familiară, cu banda colorată de la verde la roșu, dar conținutul s-a îmbogățit. Pe lângă clasa energetică, eticheta afișează consumul de energie exprimat într-o unitate relevantă pentru categoria respectivă. La mașinile de spălat, de pildă, consumul este raportat la o sută de cicluri de spălare, nu la un an, tocmai pentru că frecvența utilizării diferă enorm de la o gospodărie la alta.

Apar apoi indicatori specifici fiecărei categorii: capacitatea în kilograme și consumul de apă la mașinile de spălat, volumul compartimentelor la aparatele frigorifice, nivelul de zgomot exprimat în decibeli împreună cu o clasă de zgomot, durata programului standard, clasa de eficiență a uscării.

Elementul nou cu adevărat util este codul QR din colțul din dreapta sus. Scanat, deschide fișa produsului din baza de date europeană EPREL, unde se găsesc informațiile tehnice complete declarate de producător. Este singura modalitate sigură de a verifica dacă un aparat expus într-un magazin corespunde cu ce este înregistrat oficial, iar înregistrarea în această bază este obligatorie înainte de comercializare.

Cum se traduce clasa în bani

Diferența dintre clase nu este liniară și nici nu are aceeași greutate în toate categoriile. Contează cât de mult și cât de des folosiți aparatul.

  • Frigiderul și congelatorul funcționează permanent, deci fiecare treaptă de eficiență se resimte an de an. Aici diferența dintre o clasă bună și una slabă poate depăși costul suplimentar de achiziție în câțiva ani.
  • Mașina de spălat rufe consumă cel mai mult pentru încălzirea apei. Un aparat eficient ajută, dar alegerea programului contează adesea mai mult decât clasa.
  • Uscătorul de rufe are un impact major, iar diferența dintre un model cu rezistență electrică și unul cu pompă de căldură este substanțială.
  • Cuptorul și mașina de spălat vase se situează la mijloc, cu economii reale dar mai lente de recuperat.

Regula practică este să comparați clasa doar în interiorul aceleiași categorii și la capacități apropiate. Un frigider mare în clasa C poate consuma în absolut mai mult decât unul mic în clasa E, pentru că scara este raportată la volum.

Ce nu vă spune eticheta

Măsurătorile se fac în condiții standardizate de laborator, pe programe și cicluri definite prin regulament. Consumul real depinde de temperatura din locuință, de cât de plin este aparatul, de programele alese și de întreținere. Un condensator de frigider acoperit de praf poate anula, singur, avantajul unei clase superioare.

Eticheta nu spune nici cât va rezista aparatul, deși aici lucrurile se mișcă. Cerințele de proiectare ecologică impun producătorilor disponibilitatea pieselor de schimb pentru o perioadă determinată și accesul reparatorilor profesioniști la informații tehnice. Un aparat eficient care se aruncă după cinci ani este, în bilanț, mai costisitor decât unul cu o clasă mai slabă care funcționează cincisprezece.

Pentru o gospodărie, alegerea electrocasnicelor este doar o piesă dintr-un tablou mai larg, în care intră izolația, sursa de încălzire și modul de utilizare. Aceleași greșeli de raționament se regăsesc și la scară mare, acolo unde companiile industriale ratează economii evidente concentrându-se pe echipamente și ignorând felul în care sunt exploatate. Diferența este că o firmă are un responsabil energetic care poate face calculul, în timp ce acasă decizia se ia în fața raftului, în câteva minute. Motiv suficient ca minutele acelea să fie petrecute cu ochii pe eticheta corectă.