Sari la conținut
Revista Energiei

Prima paginăGeneral

Pelagra și beriberi: boli care au dus la descoperirea vitaminelor

Pelagra și beriberi sunt boli provocate de lipsa unor vitamine din grupul B: niacina în pelagră și tiamina în beriberi. Au apărut acolo unde…

Rubrica
General
Publicat
Autor
Echipa Revista Energiei
Citire
3 min
Trimite
Pelagra și beriberi: boli care au dus la descoperirea vitaminelor
Cuprins
  1. Pelagra: boala porumbului
  2. Beriberi: orezul prea curat
  3. De la boli la conceptul de vitamină
  4. Ce arată cele două boli, pe scurt
  5. Cum s-a prevenit apoi
  6. Relevanța pentru azi
  7. Ce rămâne din poveste

Pelagra și beriberi sunt boli provocate de lipsa unor vitamine din grupul B: niacina în pelagră și tiamina în beriberi. Au apărut acolo unde alimentația se baza aproape exclusiv pe porumb sau pe orez decorticat. Pe RevistaMedicinei găsești povestea marilor descoperiri medicale, iar aceasta este una dintre cele mai instructive.

Pelagra: boala porumbului

Pelagra s-a răspândit în regiunile în care porumbul era hrana de bază, inclusiv în unele zone ale României, unde mămăliga ajungea masă și cină. Boala se recunoștea după trei semne principale: leziuni ale pielii pe zonele expuse la soare, tulburări digestive și probleme nervoase până la confuzie. Fără tratament, putea fi gravă.

Multă vreme s-a crezut că pelagra se transmite sau că ține de o toxină din porumbul stricat. Observațiile atente asupra alimentației celor bolnavi au arătat că problema este una de carență, nu de infecție.

Beriberi: orezul prea curat

Beriberi a apărut în populații care consumau orez decorticat și șlefuit, adică lipsit de învelișul bogat în tiamină. Boala afectează nervii și inima, cu slăbiciune musculară, furnicături și, în formele severe, insuficiență cardiacă.

Un moment important a fost observația medicului olandez Christiaan Eijkman, care a văzut că pasările hrănite cu orez șlefuit se îmbolnăveau, iar cele hrănite cu orez integral rămâneau sănătoase. Experimentul a mutat discuția de la microbi la nutriție.

De la boli la conceptul de vitamină

Cercetătorii au înțeles treptat că, pe lângă proteine, grăsimi și zaharuri, organismul are nevoie de cantități mici de substanțe pe care nu le poate fabrica singur. Termenul „vitamină” a fost propus pentru aceste substanțe esențiale pentru viață. Ulterior au fost identificate pe rând vitaminele și rolul fiecăreia.

Lucrurile nu au mers liniar. Au fost necesari ani de experimente, de dispute și de verificări, iar ideea că o boală poate fi cauzată de absența unei substanțe a fost greu de acceptat într-o epocă dominată de descoperirea microbilor. Pentru cititorii RevistaMedicinei, episodul arată cum se corectează o greșeală de interpretare.

Ce arată cele două boli, pe scurt

  • boala poate veni din ce lipsește din farfurie, nu doar din ce se adaugă;
  • prelucrarea industrială a alimentelor poate elimina nutrienți esențiali;
  • o dietă bazată pe un singur aliment este riscantă, chiar dacă alimentul este hrănitor;
  • corectarea alimentației poate inversa simptomele în stadiile timpurii.

Cum s-a prevenit apoi

Soluția a fost simplă și eficientă: diversificarea hranei și, în unele țări, îmbogățirea făinii și a cerealelor cu vitamine. Prepararea tradițională a porumbului în unele culturi, cu tratarea cu var sau cenușă, elibera niacina din boabe, motiv pentru care pelagra a lovit în special populațiile care au preluat porumbul fără această tehnică.

Relevanța pentru azi

Pelagra și beriberi sunt rare în țările cu hrană variată, dar carențele nu au dispărut cu totul: apar la persoane cu diete foarte restrictive, cu probleme de absorbție sau cu consum mare de alcool. Nu te diagnostica singur după simptome și nu lua suplimente fără sfat de specialitate; o simplă discuție cu medicul poate clarifica situația. Pentru o primă întrebare, consultul la distanță este uneori o variantă practică, iar Telemedicină explică cum funcționează acest tip de consult.

Ce rămâne din poveste

Lecția rămâne valabilă: alimentația variată și prelucrată cu măsură rămâne cea mai bună prevenție. Povești ca aceasta, citite pe RevistaMedicinei, ajută să înțelegi de ce recomandările medicale despre hrană nu sunt simple moșteniri, ci rezultatul unor observații pe care le datorăm unor oameni curioși.