Din energia care intră într-o rețea de distribuție, o parte nu ajunge niciodată să fie facturată. Este un fenomen normal, cunoscut și cuantificat, iar operatorii îl urmăresc lună de lună ca pe un indicator de sănătate a sistemului. Diferența dintre energia intrată și energia vândută se numește, în limbaj de specialitate, consum propriu tehnologic, iar el are două componente cu naturi complet diferite: pierderile tehnice, care sunt fizică, și pierderile comerciale, care sunt, în esență, contabilitate greșită sau furt.
Pierderile tehnice: energia transformată în căldură
Orice conductor are rezistență. Când prin el trece curent, o parte din energie se transformă în căldură. Cantitatea depinde de pătratul curentului, ceea ce are o consecință importantă: dublarea curentului pe o linie înmulțește pierderile de patru ori. Acesta este motivul pentru care transportul se face la tensiuni foarte înalte — pentru aceeași putere, o tensiune mai mare înseamnă un curent mai mic și, implicit, pierderi mult mai mici.
Pierderile tehnice se împart, la rândul lor, în două categorii.
Pierderile dependente de sarcină apar în conductoare, în înfășurările transformatoarelor și în legături. Ele variază permanent, urmând curba de consum: sunt mari la vârful de seară și mici noaptea. Un cablu prost dimensionat, o linie prea lungă pentru puterea transportată sau o îmbinare oxidată cu rezistență de contact ridicată le amplifică local.
Pierderile independente de sarcină apar în miezul transformatoarelor și există atâta timp cât echipamentul este sub tensiune, indiferent dacă alimentează ceva sau nu. Un transformator de post supradimensionat, care alimentează un cartier cu zece case, consumă în gol aproape la fel de mult ca atunci când este încărcat corect. Aici se ascunde o pierdere cronică, invizibilă și complet evitabilă prin dimensionare corectă. Stațiile de transformare concentrează o parte importantă din aceste pierderi, motiv pentru care înlocuirea transformatoarelor vechi cu unele cu pierderi în gol reduse are un efect direct și permanent.
La acestea se adaugă categorii mai mici, dar reale: pierderile prin efect corona pe liniile de foarte înaltă tensiune, curenții de scurgere prin izolatoare murdare sau fisurate, consumul propriu al echipamentelor din stații.
Pierderile comerciale: energia care s-a consumat, dar nu s-a facturat
Aici nu se pierde nimic fizic. Energia a ajuns la un consumator, a fost folosită, dar nu a fost înregistrată sau nu a fost atribuită corect. Cauzele sunt de mai multe feluri și, contrar percepției comune, furtul propriu-zis nu este întotdeauna cea mai mare dintre ele.
- Contoare defecte sau îmbătrânite. Un contor de inducție vechi tinde să înregistreze în minus, mai ales la sarcini mici. Multiplicat cu zeci de mii de aparate, efectul este semnificativ.
- Erori de citire și de transcriere. Cifre inversate, indexuri estimate luni la rând, autocitiri raportate greșit. Se corectează la regularizare, dar între timp distorsionează balanța.
- Erori de bază de date. Un loc de consum atribuit greșit unui alt post de transformare strică toate calculele de bilanț pe acea zonă, deși facturarea este corectă.
- Consumuri nemăsurate acceptate. Iluminat public fără contor, branșamente provizorii de șantier, puncte de consum mici ale operatorului însuși.
- Racorduri ilegale și intervenții la contor. De la firul aruncat direct pe rețeaua de joasă tensiune, până la magneți, contoare inversate sau punți montate în firidă.
Distincția contează pentru că soluțiile sunt complet diferite. Pierderile tehnice se reduc prin investiții în fier și cupru. Pierderile comerciale se reduc prin măsurare, date și proceduri.
Cum se localizează, concret, o pierdere
Un operator nu poate acționa pe o cifră globală. Pentru a ști unde să intervină, trebuie să coboare cu bilanțul până la nivelul postului de transformare, iar asta presupune să măsoare separat energia care intră în post și suma energiilor facturate consumatorilor alimentați din el.
Metoda de lucru arată cam așa:
- Se montează un contor de bilanț pe plecarea din postul de transformare. Fără el, orice discuție despre pierderi pe acea zonă este speculație.
- Se citesc simultan, sau cât mai apropiat în timp, toate contoarele din aval. Diferența de date de citire introduce erori care pot depăși pierderea căutată.
- Se calculează pierderea teoretică pornind de la lungimile și secțiunile conductoarelor și de la curba de sarcină. Dacă pierderea măsurată o depășește semnificativ, diferența este comercială.
- Se restrânge zona. Se montează contoare intermediare pe ramuri sau se folosesc analizoare mobile, până când segmentul suspect ajunge la câteva zeci de branșamente.
- Se verifică în teren firidele, branșamentele și contoarele din zona restrânsă.
Trecerea la telegestiune și citire la distanță schimbă radical acest proces. Când toate contoarele dintr-un post raportează zilnic sau orar, bilanțul se face automat, iar zona suspectă se identifică în ore, nu în luni. Sistemele moderne semnalează și evenimente individuale: deschiderea capacului de borne, prezența unui câmp magnetic anormal, lipsa unei faze, un profil de consum care se prăbușește brusc fără explicație.
Ce se poate face efectiv pentru reducerea lor
Pe partea tehnică, măsurile care dau rezultate măsurabile sunt destul de puține și bine cunoscute:
- Reamplasarea posturilor de transformare mai aproape de centrul de greutate al consumului, ceea ce scurtează plecările de joasă tensiune — segmentul unde se concentrează cele mai mari pierderi procentuale.
- Înlocuirea conductoarelor subdimensionate și a celor cu îmbinări degradate.
- Echilibrarea sarcinii pe cele trei faze. Un dezechilibru important produce curent pe neutru și pierderi suplimentare care nu apar în niciun calcul făcut pe ipoteza sarcinii simetrice.
- Compensarea puterii reactive, care reduce curentul total pentru aceeași putere activă livrată.
- Înlocuirea transformatoarelor vechi cu unele cu pierderi reduse, în special acolo unde gradul de încărcare este mic.
Pe partea comercială, ordinea corectă este: mai întâi curățarea bazei de date, apoi montarea contoarelor de bilanț, apoi campania de verificări. Inversarea acestei ordini duce la echipe trimise în teren pe zone alese aleatoriu, cu randament slab. Mutarea blocului de măsură la limita de proprietate, în firidă accesibilă din exterior, elimină o parte importantă din intervențiile neautorizate și, în plus, permite citirea fără prezența clientului.
Un contor inteligent nu rezolvă singur problema, dar schimbă echilibrul de informație. Datele pe care le furnizează un astfel de aparat permit compararea profilului unui client cu media zonei și depistarea anomaliilor fără nicio deplasare.
De ce contează pentru consumatorul obișnuit
Costul consumului propriu tehnologic nu dispare. Operatorul de distribuție îl acoperă cumpărând energie pe piață, iar acest cost intră în tariful de distribuție aprobat de autoritatea de reglementare, care ajunge apoi în factura fiecărui client. Cu alte cuvinte, energia furată dintr-un cartier este plătită, în cele din urmă, de toți consumatorii racordați la aceeași rețea.
Reglementarea încearcă să corecteze acest lucru prin stabilirea unui nivel-țintă de pierderi recunoscute în tarif. Ce depășește ținta rămâne, cel puțin parțial, în sarcina operatorului, ceea ce creează un stimulent economic direct pentru reducerea lor. Nivelurile exacte și metodologia se modifică periodic, așa că valorile concrete trebuie verificate în reglementările ANRE în vigoare, nu preluate din articole.
Pentru un client casnic, singurul lucru util de reținut este că o pierdere anormală poate fi și în instalația proprie: un consum care crește fără explicație poate însemna o izolație degradată, un boiler cu rezistența calcifiată sau o legătură slăbită care se încălzește. Un electrician autorizat poate verifica rezistența de izolație a instalației în mai puțin de o oră. Dacă suspiciunea privește contorul însuși, procedura este cererea de verificare metrologică adresată operatorului de distribuție — o solicitare la care acesta este obligat să răspundă, cu rezultatul consemnat într-un buletin de verificare.
