Piața fotovoltaicelor a crescut mai repede decât numărul oamenilor pregătiți să monteze corect. Rezultatul se vede pe teren: alături de echipe serioase, cu electricieni autorizați și proiecte desenate, lucrează firme înființate acum optsprezece luni, care au învățat meseria pe acoperișul primilor clienți. Diferența dintre cele două categorii nu se observă în ziua recepției, ci după trei ierni.
Vestea bună este că se poate filtra destul de bine înainte de semnătură, folosind câteva verificări care nu cer cunoștințe tehnice avansate.
Atestatul, primul filtru și cel mai simplu
Lucrările de racordare la rețeaua electrică se execută în România doar de operatori economici atestați de autoritatea de reglementare. Pentru instalații de mică putere la consumatori casnici, atestatul relevant este cel de tip B, cu variantele sale, iar pentru lucrări mai ample intervin alte categorii. Registrul acestor firme este public și poate fi consultat online, cu numele societății și cu perioada de valabilitate.
Merită insistat aici, pentru că este cea mai frecventă neregulă: multe firme de vânzări colaborează cu un electrician atestat extern, iar atestatul apare pe hârtiile de recepție fără ca omul respectiv să fi urcat vreodată pe acoperiș. Întrebarea corectă nu este dacă firma are atestat, ci cine anume, cu nume și număr de legitimație, semnează și execută partea electrică. Cadrul instituțional în care funcționează aceste atestate este descris pe larg în materialul despre rolul ANRE în piața de energie.
Ce trebuie să conțină o ofertă serioasă
O ofertă de o pagină, cu un preț rotund și o listă de echipamente, nu spune nimic. O ofertă profesionistă conține elemente pe care un vânzător improvizat nu are de unde să le producă:
- o simulare de producție cu date meteo pentru localitatea respectivă, nu o cifră generică pe kWp;
- schema monofilară a instalației, cu protecții, secțiuni de cablu și modul de legare la pământ;
- modelul exact al panourilor și invertorului, cu fișe tehnice atașate, nu formulări de tipul module de 550 W marcă europeană;
- tipul structurii de prindere și modul de fixare, adaptat la învelitoarea existentă, cu menționarea sarcinilor de vânt și zăpadă pentru zona respectivă;
- ce include prețul din partea de birocrație: cererea de racordare, avizul tehnic, dosarul de prosumator, punerea sub tensiune;
- termenele reale, separat pentru montaj și separat pentru montarea contorului de către distribuitor, care nu depinde de instalator.
Dacă oferta nu spune nimic despre studiul de umbrire, cere-l explicit. Un instalator competent se uită la coșuri, la copaci, la clădirea vecină și la traiectoria soarelui iarna, iar apoi decide dacă are nevoie de optimizatoare pe module sau de o altă împărțire a stringurilor.
Garanții, referințe și clauze contractuale
Garanțiile se dau pe trei paliere diferite, iar confuzia dintre ele este exploatată des în discursul comercial. Panourile au garanție de produs, de obicei 12-15 ani, și garanție de performanță liniară, în jur de 25-30 de ani. Invertorul are propria garanție, 5-12 ani în funcție de producător și de eventuala extindere. Manopera, adică munca firmei, are garanția ei separată, iar aceasta este cea care spune cel mai mult: o firmă care garantează lucrarea doi ani nu are aceeași încredere în echipa proprie ca una care oferă cinci.
Cere două-trei lucrări similare făcute în ultimul an, în zonă, și sună clienții. Întreabă-i nu dacă sunt mulțumiți, ci lucruri concrete: dacă echipa a revenit pentru remedieri, cât a durat de la montaj la punerea sub tensiune, dacă a apărut vreo infiltrație. Un instalator care refuză referințe recente, invocând protecția datelor, spune indirect că nu are ce arăta.
În contract, urmărește trei clauze. Prima, cine răspunde pentru eventualele deteriorări ale acoperișului, inclusiv infiltrațiile apărute la un an după montaj. A doua, ce se întâmplă dacă producția reală rămâne semnificativ sub cea simulată, din vina proiectării. A treia, ce documentație se predă la final: proces-verbal de punere în funcțiune, schema as-built, manualele, datele de acces la portalul de monitorizare pe numele tău, nu pe al firmei. Ultimul punct pare mărunt, dar mulți proprietari descoperă abia peste ani că nu au control asupra propriului sistem de monitorizare.
Un ultim semnal de alarmă merită menționat: presiunea pe termen. Ofertele valabile 48 de ore, reducerile care expiră diseară și insistența de a semna pe loc, la masa din bucătărie, nu au nicio legătură cu ingineria. Firmele bune au program încărcat și îți spun sincer că montează peste șase săptămâni. Iar dacă discuția ajunge la contractul de service, întrebările despre ce presupune întreținerea anuală a instalației arată imediat cât de bine cunoaște interlocutorul viața sistemului după ziua montajului.
