Se spune despre fotovoltaice că sunt tehnologia care se montează și se uită. Este adevărat doar pe jumătate. Nu au piese în mișcare, nu cer schimb de ulei și nu se strică zgomotos, dar tocmai de aceea se degradează discret: o pierdere de 12% din producție nu face niciun zgomot și nu aprinde niciun bec roșu. O descoperi abia când compari, un an mai târziu, cu ce ai avut înainte.
Un sistem rezidențial de 5-10 kWp are nevoie, realist, de câteva ore de atenție pe an. Un sistem comercial de câteva sute de kilowați intră deja în altă categorie, cu contract de service și rapoarte periodice. În ambele cazuri, logica este aceeași: verifici lucrurile ieftine des și lucrurile scumpe rar.
Ce se face lunar, fără să coste nimic
Cea mai valoroasă operațiune de mentenanță este și cea mai simplă: te uiți în aplicația invertorului. Nu la producția zilei, ci la forma curbei. O curbă frumoasă, în formă de clopot, înseamnă că totul funcționează. O curbă cu o treaptă bruscă la mijlocul zilei arată o umbrire nouă, de la un copac care a crescut sau de la o antenă montată recent. O curbă turtită, care nu mai atinge niciodată puterea de vârf, indică fie o problemă de string, fie o limitare impusă de invertor.
Dacă instalația are mai multe stringuri, compară-le între ele. Două stringuri identice, cu aceeași orientare, trebuie să producă aproape identic. Când unul rămâne constant în urmă cu 8-10%, ceva s-a întâmplat acolo: o conexiune MC4 care a început să se oxideze, o diodă de bypass arsă, un panou cu microfisuri. Diferența se vede în date cu luni bune înainte să devină o defecțiune propriu-zisă.
Verificările anuale și cine le face
O dată pe an, de preferat primăvara, sistemul merită o inspecție ceva mai serioasă. Ea cuprinde câteva lucruri care nu se pot vedea din aplicație:
- inspecția vizuală a modulelor, pentru delaminări, pete de umezeală sub sticlă, urme de arsură pe cutia de joncțiune;
- strângerea la cuplu a clemelor și verificarea structurii de prindere, mai ales pe terase, unde vântul lucrează constant;
- măsurarea rezistenței de izolație pe partea de curent continuu și testarea tensiunii în gol pe fiecare string;
- curățarea radiatoarelor și a ventilatoarelor invertorului, care se colmatează cu praf și polen;
- verificarea descărcătoarelor de supratensiune, care au un indicator vizibil și trebuie înlocuite după ce au preluat o descărcare;
- controlul strângerii în tabloul de curent alternativ, unde conexiunile slăbite produc încălzire locală.
Un termen tehnic care merită cunoscut este termografia. O cameră cu infraroșu plimbată peste câmpul de panouri, într-o zi însorită, scoate la iveală în câteva minute celulele fierbinți, adică exact zonele cu defect. Pentru instalații mari este procedura standard; pentru o casă, se justifică o dată la câțiva ani sau atunci când datele arată o scădere pe care nu o poți explica.
Cât costă, concret
Pentru un sistem rezidențial obișnuit, o revizie anuală făcută de o firmă costă în general între 400 și 900 de lei, în funcție de zonă, de accesibilitatea acoperișului și de ce include raportul. Spălarea propriu-zisă a panourilor se plătește separat și rareori merită la noi: ploaia face treaba aproape la fel de bine, cu excepția amplasamentelor din apropierea unei cariere, a unei ferme cu praf sau a unei șosele foarte circulate.
Costurile mari apar în alt loc. Invertorul este componenta cu durata de viață cea mai scurtă din tot ansamblul: garanțiile uzuale merg până la 10-12 ani, iar înlocuirea unei unități rezidențiale ajunge la 4.000-8.000 de lei cu manoperă. Panourile, în schimb, sunt garantate liniar pe 25-30 de ani și pierd în jur de 0,5% pe an din capacitate. Dacă sistemul are baterii, acestea au propriul lor calendar și propria degradare, contorizată în cicluri, nu în ani.
Pe ansamblu, un buget rezonabil de mentenanță pentru o instalație casnică se situează la 1-1,5% din valoarea investiției pe an, fond pentru înlocuirea invertorului inclus. Este puțin, dar nu este zero, iar planurile de amortizare care ignoră complet această linie sunt, pur și simplu, incomplete.
Merită spus și că mentenanța bună începe la montaj. O instalație cu cabluri fixate corect, cu presetupe etanșe și cu documentație predată clientului cere ani la rând doar verificări de rutină, în timp ce una improvizată devine o sursă permanentă de intervenții. Din acest motiv, felul în care alegi firma care montează sistemul influențează costul de exploatare mai mult decât orice contract de service semnat ulterior. Iar dacă vrei un reper simplu pentru a ști dacă instalația ta e în regulă, compară producția lunilor reci cu valorile normale de iarnă pentru România; acolo se văd primele probleme, înainte ca ele să coste ceva.
