Întrebarea revine ori de câte ori apar în presă cifre despre soldul import-export: dacă avem hidrocentrale, grupuri pe cărbune, o centrală nucleară și câțiva gigawați de eolian și solar, de ce mai cumpărăm energie din Ungaria sau Bulgaria la ora șapte seara? Răspunsul nu ține, în general, de o lipsă cronică de capacitate instalată, ci de felul în care se construiește echilibrul dintre cerere și producție în fiecare oră a zilei.
Sistemul energetic nu funcționează ca un rezervor din care se scoate câte puțin, după nevoie. Energia electrică se consumă practic în momentul în care se produce, iar egalitatea dintre cele două trebuie menținută continuu. Asta înseamnă că întrebarea corectă nu este dacă România produce destul, ci dacă produce destul la ora 19:20, la un cost competitiv, cu grupurile care sunt efectiv disponibile în acel moment. Sunt lucruri diferite, iar confuzia dintre ele explică mare parte din nedumerirea publică.
Ordinea de merit decide cine pornește, nu naționalitatea energiei
Pentru fiecare oră a zilei următoare, producătorii depun oferte, iar acestea se aranjează crescător după preț până când cantitatea ofertată acoperă cererea estimată. Ultima ofertă acceptată stabilește prețul pentru toată lumea. Mecanismul este descris pe larg în articolul despre felul în care se formează prețul orar la OPCOM, iar logica lui e simplă: se pornesc mai întâi resursele cu cost marginal mic și abia apoi cele scumpe.
Un grup pe gaz sau pe cărbune are un cost variabil pe care nu îl poate coborî sub o anumită limită, pentru că plătește combustibilul și certificatele de emisii. Dacă în acea oră există în Ungaria sau în Bulgaria energie disponibilă mai ieftină, iar linia de interconexiune are capacitate liberă, algoritmul de cuplare a piețelor alege importul. Nu este o decizie politică și nici un semn de slăbiciune: este exact rezultatul pe care mecanismul îl urmărește, adică acoperirea cererii la costul total cel mai mic din zona cuplată.
Consecința practică: România poate importa la ora 14:00 și exporta la ora 23:00 în aceeași zi, iar ambele mișcări să fie corecte economic. Soldul zilnic sau lunar spune mult mai puțin decât pare, pentru că amestecă ore cu situații complet diferite.
Orele de vârf, când marja se subțiază
Consumul din România are două vârfuri clare: unul dimineața și unul, mult mai apăsat, în intervalul de seară. Iarna, vârful de seară coincide cu apusul, adică exact cu momentul în care producția fotovoltaică ajunge la zero. Se adună atunci trei lucruri: cererea maximă, dispariția solarului și, uneori, un regim eolian slab.
În acele ore, sistemul trebuie să apeleze la ultimele resurse din stivă, adică la cele mai scumpe. Dacă prețul din ofertele interne rămase depășește prețul la care se poate cumpăra peste graniță, importul devine varianta rațională. Este același motiv pentru care orele de vârf schimbă radical costul energiei pentru un consumator industrial: nu se schimbă cantitatea disponibilă în sistem, se schimbă ce anume se află la marginea stivei de oferte.
Ce înseamnă, de fapt, capacitate instalată versus capacitate disponibilă
Cifra de capacitate instalată, cea care apare în comunicate, este o limită teoretică. Între ea și puterea care poate fi livrată efectiv într-o oră anume se interpun mai multe filtre:
- revizii planificate, care se programează de regulă în lunile cu consum mai mic, dar nu dispar niciodată complet;
- avarii neplanificate la grupurile mari, care pot scoate din sistem câteva sute de megawați într-un interval scurt;
- hidrologia, care limitează ce pot da hidrocentralele într-un an secetos sau la final de sezon;
- restricții de rețea, care fac ca o capacitate existentă într-o zonă să nu poată fi transportată acolo unde e nevoie de ea;
- variabilitatea eolianului și a solarului, care depinde de vreme și nu de decizia operatorului.
Un parc eolian de câteva sute de megawați poate livra aproape nimic într-o seară cu anticiclon și calm atmosferic. Nu este o defecțiune, este natura resursei. Efectele acestei variabilități asupra pieței angro sunt tratate separat în materialul despre modul în care intermitența regenerabilelor amplifică volatilitatea prețurilor.
Interconexiunile: limita fizică a acestui joc
Importul funcționează doar în măsura în care există fir prin care să treacă. Capacitatea de interconexiune cu țările vecine se alocă pe piață, se reduce atunci când operatorii de transport impun restricții de siguranță și poate fi ocupată de fluxuri care traversează România fără să se oprească aici. Când capacitatea disponibilă se epuizează, prețul din zona noastră se desprinde de prețul din zona vecină, iar diferența devine vizibilă imediat în cotațiile orare.
Din acest motiv, discuția despre import nu poate fi separată de stadiul interconectărilor electrice cu țările vecine și de felul în care comerțul transfrontalier influențează prețurile din România. O interconexiune bine dimensionată nu ne face dependenți; ne dă acces la o piață mai mare, în care probabilitatea ca cineva să aibă surplus exact când noi avem deficit crește semnificativ.
Cum citești corect cifrele fără să tragi concluzii greșite
Câteva reguli simple ajută la interpretarea datelor publicate de operatorul de transport și de bursă:
- Uită-te la date orare, nu la totaluri lunare. Un sold lunar negativ poate ascunde sute de ore de export.
- Pune importul în context cu prețul din acea oră. Dacă am importat la un preț sub costul variabil al grupurilor interne, importul a ieftinit factura, nu a scumpit-o.
- Verifică ce grupuri erau în revizie sau în avarie. Fără informația asta, orice comparație între ani este înșelătoare.
- Separă dependența structurală de arbitrajul oportunist. Prima e o problemă de politică energetică, a doua e funcționarea normală a unei piețe cuplate.
Datele publice sunt disponibile pe site-ul operatorului de transport și pe cel al bursei de energie; valorile diferă de la o zi la alta și de la un an la altul, așa că orice cifră citată într-un articol de presă merită verificată la sursă, cu data exactă alături.
Un sistem sănătos nu este unul care produce în fiecare oră exact cât consumă din resurse strict interne, ci unul care are suficiente opțiuni ca să acopere vârfurile fără să pornească cele mai scumpe grupuri disponibile. Importul este una dintre aceste opțiuni, alături de stocare, de flexibilitatea consumului și de o rețea capabilă să ducă energia acolo unde e nevoie. Semnalul de alarmă apare abia atunci când importul devine singura opțiune rămasă, în ore tot mai numeroase, iar capacitatea internă disponibilă scade an de an fără să fie înlocuită. Acela este indicatorul de urmărit, nu simplul fapt că într-o seară de decembrie o parte din energie a venit de peste Dunăre.
