Când factura de curent crește, discuția publică se oprește rareori la un mecanism european mai puțin cunoscut publicului larg, dar care influențează direct costul producerii energiei electrice din combustibili fosili: schema de comercializare a certificatelor de emisii, cunoscută sub acronimul ETS. Pentru orice centrală pe cărbune sau pe gaz care mai produce electricitate în România sau în restul Uniunii Europene, costul carbonului emis a devenit, în ultimul deceniu, o componentă la fel de importantă în calculul de rentabilitate ca prețul combustibilului în sine.
Ce este, de fapt, schema ETS
Sistemul funcționează pe un principiu relativ simplu, chiar dacă mecanismele lui interne sunt complexe: fiecare centrală care emite dioxid de carbon trebuie să dețină un certificat pentru fiecare tonă emisă, iar numărul total de certificate disponibile în piață scade treptat, an de an, conform unui plan stabilit la nivel european. Producătorii cumpără aceste certificate la licitații sau pe piața secundară, iar costul lor se adaugă direct la costul de producție al energiei electrice generate din combustibili fosili. Cu cât o centrală emite mai mult carbon pentru fiecare unitate de energie produsă, cu atât costul certificatelor cântărește mai greu în prețul final la care își vinde electricitatea.
De ce ajunge acest cost în factura consumatorului
Piața de energie electrică funcționează, în cea mai mare parte a Europei, după un model în care prețul final este stabilit de cea mai scumpă unitate de producție necesară pentru a acoperi cererea într-un interval dat — de obicei o centrală pe gaz. Când costul certificatelor de emisii crește, crește automat și costul de producție al acestor centrale, iar prețul rezultat pe piață se propagă către toți participanții, inclusiv către producătorii de energie regenerabilă, care vând la același preț de piață chiar dacă nu au costuri de emisii. Acest mecanism explică de ce prețul energiei electrice poate crește semnificativ chiar și în perioade în care prețul gazului natural rămâne relativ stabil, doar pe fondul scumpirii certificatelor ETS — o dinamică descrisă în detaliu și atunci când se discută despre modul în care se formează, în general, prețul la energie electrică.
Cine câștigă și cine pierde din acest mecanism
Producătorii de energie regenerabilă, care nu plătesc certificate de emisii, beneficiază indirect de creșterea prețului ETS, pentru că vând energia lor la același preț de piață determinat de cea mai scumpă sursă, fără să suporte costul suplimentar al carbonului. Acest avantaj competitiv a devenit unul dintre argumentele economice tot mai solide pentru investițiile în surse curate, alături de mecanisme dedicate precum schema certificatelor verzi, care a susținut istoric dezvoltarea acestui sector. Pe partea cealaltă, centralele pe cărbune, cu emisii mult mai mari pe unitate de energie produsă decât cele pe gaz, sunt cele mai afectate de creșterea prețului carbonului, motiv pentru care multe astfel de centrale din Europa, inclusiv din România, și-au redus semnificativ activitatea sau au fost închise complet în ultimii ani.
Ce urmează pentru evoluția prețului carbonului
Planul european prevede o reducere continuă a numărului de certificate disponibile în piață, ceea ce sugerează, teoretic, o presiune constantă spre creșterea prețului carbonului pe termen lung, deși evoluția reală depinde și de factori conjuncturali — o iarnă blândă reduce cererea de energie și, implicit, cererea de certificate, în timp ce o criză economică poate avea efect similar prin scăderea activității industriale. Pentru consumatorul final, mesajul practic rămâne același indiferent de fluctuațiile pe termen scurt: o parte tot mai mare din prețul energiei electrice reflectă, de acum înainte, costul emisiilor de carbon, nu doar costul combustibilului sau al infrastructurii de transport și distribuție.
