Întrebarea pe care și-o pune zilnic operatorul unei centrale pe gaz nu este dacă instalația este profitabilă în general, ci dacă merită pornită mâine, în intervalul orar respectiv. Răspunsul se obține printr-un indicator cu un nume care sună exotic, dar care ascunde o scădere simplă: clean spark spread.
Tradus liber, este marja brută pe care o obține o centrală pe gaz din vânzarea unui megawatt-oră de energie electrică, după ce se scad combustibilul necesar și certificatele de emisii aferente. Cuvântul „clean” se referă exact la această a doua scădere – varianta fără certificate se numește simplu spark spread.
Formula, element cu element
Structura calculului este următoarea, pentru un megawatt-oră de energie electrică livrată:
- Prețul energiei electrice pentru intervalul de livrare – prețul spot orar, dacă decizia este pe termen scurt, sau cotația forward pentru trimestrul respectiv, dacă discuția este despre acoperire pe termen lung.
- minus costul gazului, calculat ca prețul gazului împărțit la randamentul electric al centralei. Împărțirea este esențială: dacă randamentul este 0,55, atunci pentru un MWh electric se consumă aproximativ 1,82 MWh de gaz.
- minus costul certificatelor de emisii, calculat ca factorul de emisie al gazului împărțit tot la randament și înmulțit cu prețul certificatului.
Rezultatul este o marjă exprimată în lei sau euro pe MWh. Dacă este pozitivă, centrala acoperă cel puțin costurile variabile și are sens să funcționeze. Dacă este negativă, fiecare oră de funcționare adaugă pierdere – cu o excepție importantă, la care revin mai jos.
Toate cele trei prețuri se citesc din surse publice sau din platforme de tranzacționare: cotațiile energiei de la operatorul pieței, cotațiile gazului de la hub-urile europene sau de pe piața locală, cotația certificatelor de pe piața de emisii. Nu au sens valori memorate, pentru că se schimbă zilnic; important este de unde se iau și cu ce dată de livrare se potrivesc.
Randamentul: numărul care schimbă totul
Dintre toate elementele formulei, randamentul este singurul care ține de instalație și nu de piață. Diferența dintre o unitate cu ciclu combinat modernă și o turbină cu ciclu deschis, veche, este mare – și se amplifică, pentru că randamentul apare la numitor de două ori: o dată la gaz, o dată la emisii.
Consecința practică este că, într-o zi cu marje strânse, unitățile eficiente rămân profitabile, în timp ce cele vechi ies din bani. Ordinea în care se sting centralele atunci când prețurile scad nu este întâmplătoare; este exact ordinea inversă a randamentelor. Cine urmărește prețul gazului știe deja cât de direct se propagă acesta în piața de electricitate, o legătură tratată pe larg în articolul despre corelația dintre prețul gazelor naturale și prețul energiei pe piața angro.
Un al doilea detaliu tehnic: randamentul declarat pe plăcuță este cel la sarcină nominală. La sarcină parțială, o centrală consumă disproporționat mai mult combustibil. O unitate care merge la 50% din putere are un clean spark spread real vizibil mai prost decât cel calculat cu randamentul nominal, iar acest lucru contează în zilele cu producție regenerabilă mare, când unitățile pe gaz sunt împinse spre sarcini mici.
De ce contează partea „clean”
Costul certificatelor de emisii nu este o taxă adăugată la final, ci un cost variabil în toată puterea cuvântului: se plătește proporțional cu cantitatea de combustibil ars. Din acest motiv intră în oferta pe care centrala o depune pe piață și, prin ea, în prețul de închidere al orei. Mecanismul de transmisie este explicat separat în materialul despre influența schemei ETS asupra prețului energiei electrice.
Efectul asupra clean spark spread este dublu și în sensuri opuse. Un preț mai mare al certificatelor reduce direct marja centralei, dar în același timp crește prețul de închidere al pieței, pentru că toate unitățile fosile devin mai scumpe. Care efect domină depinde de cine este unitatea marginală în ora respectivă. Pentru o centrală pe gaz eficientă, într-un sistem în care marginalul este cărbunele, un preț mare al certificatelor poate chiar îmbunătăți marja – pentru că lovește mai tare concurentul.
Spark spread și dark spread: competiția dintre gaz și cărbune
Analogul pentru cărbune se numește dark spread, iar varianta cu certificate incluse, clean dark spread. Comparația dintre cele două este unul dintre cele mai urmărite raporturi din analiza energetică europeană, pentru că arată care combustibil este mai ieftin pentru a produce următorul megawatt-oră.
Punctul în care cele două marje devin egale se numește punct de comutare. Sub el, cărbunele intră înaintea gazului în ordinea de merit; deasupra lui, gazul devine mai avantajos. Poziția acestui punct se mută în funcție de prețul relativ al combustibililor și de prețul certificatelor, iar mișcarea lui schimbă mixul de producție al unei țări întregi în câteva zile, fără ca vreo decizie politică să fie luată.
Cum se folosește în practică
Există trei utilizări distincte ale indicatorului, cu orizonturi diferite:
- Decizia de pornire, pe termen foarte scurt. Aici marja calculată se compară cu costul de pornire și cu constrângerile tehnice: timp minim de funcționare, timp minim de oprire, uzura suplimentară a unei porniri la rece. O marjă ușor negativă pentru două ore poate fi preferabilă unei opriri urmate de o repornire scumpă.
- Acoperirea pe termen mediu. Un operator poate „bloca” o marjă vânzând simultan energie forward și cumpărând gaz forward pentru aceeași perioadă. Nu elimină toate riscurile – rămân disponibilitatea unității și diferența dintre profilul contractat și producția reală – dar transformă o marjă incertă într-una previzibilă.
- Evaluarea unei investiții. Aici se lucrează cu marja pe an întreg, înmulțită cu numărul estimat de ore de funcționare, comparată cu costurile fixe și cu serviciul datoriei. O centrală care are marjă bună dar funcționează puține ore poate fi mai puțin atractivă decât una cu marjă modestă și funcționare aproape continuă.
Există și situații în care indicatorul spune prea puțin. O unitate de cogenerare vinde simultan energie electrică și căldură, iar veniturile din căldură pot susține funcționarea chiar și când marja electrică este negativă; particularitățile acestui tip de instalație sunt discutate în articolul despre cogenerarea de înaltă eficiență. La fel, o centrală care furnizează servicii de sistem sau care participă la o schemă de capacitate are venituri suplimentare, invizibile în formula de bază.
Cifrele concrete diferă de la o unitate la alta și de la o zi la alta, așa că orice calcul serios pornește de la parametrii reali ai instalației și de la cotații curente, nu de la valori generale. Pentru decizii de investiție, verificarea ipotezelor cu un evaluator tehnic și financiar independent rămâne pasul care evită cele mai scumpe greșeli.
